Cel mai probabil, potrivit istoricilor, numele Maramureș are ca origine alipirea cuvintelor Mara și Mureș. Numele Maramureș apare pentru prima oară într-un document datat 1299, iar prima atestare documentară a regiunii este notată în anul 1199.

Construcția vechii mănăstiri de la Peri, recunoscută ca centrul istoric al Maramureșului, apoi perfecționarea ridicării celebrelor biserici din lemn, în secolele XVII și XVIII, demonstrează unicitatea culturală a Țării Maramureșului, regiune istorică cu o carte de vizită mereu actualizată, inclusiv pentru turismul european.

Maramureșul nu este o abstracțiune ideatică în matricea tradițiilor populare românești, ci seamănă mai degrabă cu amvonul spiritual al unui popor care s-a luptat secole la rând pentru dăinuirea propriei latinități, la această margine slavă a Europei.

Perenitatea meșteșugului popular maramureșan este întâlnită în multe localități, multe din ele răvășite de vânt și de vremuri la Nord de Apusenii istoriei noastre. La Văleni, în prima jumătate a secolului XVI, a fost ridicată cea mai veche biserică de lemn a acestor ținuturi românești, biserică din care astăzi, după atâta amar de timp, se păstrează încă, într-o capelă, câteva bârne din vechea structură.

Istoria Maramureșului se scrie în fiecare zi, prin ceea ce meșterii populari, din dragoste față de moștenirea primită de la părinții și bunicii noștri, lucrează și crează artă tradițională autentică și irepetabilă prin multitudinea semnificațiilor cu care acesta este încărcată.

Maramureșul va fi reprezentat prin tradiții, muzică și meșteșug în cadrul Festivalului Tradițiilor Românești, ediția a II-a, la Chișinău, în perioada 17 – 19 mai 2024.

#DRRMRomânia #FestivalulTradițiilorChișinău #tradițiiromânești #RomâniaRepublicaMoldova #RegiuneaMara


Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *