Dogăritul este un meșteșug popular românesc, foarte vechi, declarat de etnologi pe cale de dispariție. Motivele sunt lesne de înțeles. Dogarii au pierdut „războiul” cu recipientele de plastic sau cu cele din inox.
Dogarul este meșterul sau meșteșugarul care făurește sau repară butoaie, lăzi și ciubere. În folclorul românesc, etnologii au găsit și câteva legi nescrise atașate de această meserie. Anume aceea că nimeni, niciodată, nu era nevoit să semneze un contract cu un dogar. Era suficientă înțelegerea verbală, înțelegere care era cu sfințenie respectată de meșteșugarii dogari din vechiul spațiu românesc.
Dogarii aleg esența de lemn în funcție de destinația recipientelor pe care trebuie să le confecționeze. Lemnul de stejar sau de fag era folosit pentru recipiente în care erau păstrate alimente, în vreme ce dudul sau salcâmul pentru cele în care erau depozitate băuturi.
Dogarii cioplesc doar din bardă doagele curbate, respectând cu foarte mare îndemânare fibra lemnului. Cele mai migăloase faze ale fabricării unui recipient în atelierul dogarului sunt: prinderea doagelor în cercuri și etanșeizarea recipientului cu fibre de papură.
Dogarii, odinioară, confecționau în mai toate regiunile țării butoaie, putini, găleți și ciubere și în fiecare regiune specificitățile defineau cu strictețe tradiția populară. De exemplu, în Moldova murăturile se păstrau în recipiente confecționate din stejar sau fag alb, în vreme ce pe Valea Oltului salcâmul era preferat pentru maturarea celor mai gustoase lubenițe.
Dogăritul va fi reprezentat în cadrul Festivalului Tradițiilor Românești, ediția a II-a, la Chișinău, în perioada 17 – 19 mai 2024.
#DRRMRomânia #FestivalulTradițiilorChișinău #tradițiiromânești #RomâniaRepublicaMoldova #Dogăritul